PILDA GRĂUNTELUI DE MUŞTAR

Text: Marcu 4:30-34 „El a mai zis: «Cu ce vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce pildă o vom compara? Cu un grăunte de muştar, care, când este semănat în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ; dar, după ce a fost semănat, creşte şi se face mai mare decât toate ierburile şi face ramuri mari, aşa că păsările cerului pot locui la umbra lui.» Şi El le vestea cuvântul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să-L înţeleagă. Nu le vorbea deloc fără pildă, dar, când era singur la o parte, explica ucenicilor Săi toate lucrurile.”

Acum două săptămâni am învăţat pilda celor patru ogoare sau pilda semănătorului. Astăzi vom învăţa tot o pildă despre sămânţă: pilda grăuntelui de muştar. Prin ea Isus vrea să ne facă să înţelegem mai bine lucrurile privitoare la împărăţia cerurilor, pe care o aseamănă cu bobul de muştar. Domnul Isus ne invită să pătrundem semnificaţia cuvintelor Sale.

Isus vorbeşte în această pildă despre împărăţia cerurilor. Noi ştim deja din Marcu cap. 1 că predica Mântuitorului suna aşa: „S-a împlinit timpul şi împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat. Pocăiţi-vă şi credeţi în evanghelie!” În timpul lucrării publice, Isus a accentuat mereu aceste două lucruri: împărăţia cerească şi pocăinţa sinceră. Prin pilda din textul de astăzi, Isus compară împărăţia lui Dumnezeu cu un grăunte de muştar, despre care zice că este cea mai mică dintre seminţe. Noi ştim că astăzi există seminţe şi mai mici, dar pentru agricultorii din Galileea de acum două milenii, dintre toate seminţele pe care le semănau, cea de muştar era cea mai mică. Dacă citim versetul 32, putem să vedem că în ciuda dimensiunii minuscule, bobul de muştar creşte până se face un copac destul de mare, cu ramuri mari, în care se odihnesc păsările cerului. Şi într-adevăr, pe lângă celelalte zarzavaturi cultivate de evrei, bobul de muştar cu diametrul de 1 mm ajungea un copăcel de vreo 2 m înălţime sau chiar mai mult. În acest copăcel veneau păsările pentru a-şi face cuiburi. Acolo aveau din belşug şi seminţe de muştar şi umbră.

Este evident că pe Domnul Isus nu L-a interesat partea agricolă a pildei. Mesajul era doar despre împărăţia lui Dumnezeu. Deci ceea ce vrea Isus să spună este: începutul împărăţiei lui Dumnezeu care s-a produs odată cu venirea lui Isus este minuscul. Dar cu toate acestea, sămânţa cuvântului Său va aduce rod. La sfârşit, va exista o biserică mare, iar în împărăţia lui Dumnezeu îşi vor găsi patria oameni din toate naţiunile. Domnul Isus, simbolizat de copacul de muştar, va fi adăpostul, scutul şi umbra celor mântuiţi. Vedem astfel că deşi împărăţia Domnului a avut un început aproape nesemnificativ, ea a crescut şi astăzi o mulţime de oameni îi aparţin. Noi îi aparţinem. Lucrarea Domnului Isus Hristos este într-adevăr o lucrare mare. Amin!

Poate că din perspectiva vremurilor de astăzi, lucrul acesta sună banal: „împărăţia lui Dumnezeu este mare; nu ştiu câte zeci de milioane de oameni de pe planetă sunt creştini; sau, 98% din populaţia României este creştină; etc.” Dar oare, vede Dumnezeu lucrurile aşa? Sau nu? Dragii mei, să trecem acum la Ioan capitolul 3 cu versetul 3 „Isus a răspuns şi i-a zis: «Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu.»” Iată condiţia pentru a face parte din mulţimea celor mântuiţi, din Biserica lui Hristos, din păsările de pe copacul de muştar care este Isus Hristos. Ceea ce vreau să subliniez eu aici, este că împărăţia lui Dumnezeu are chiar în noi înşine un început mic, cât un bob de muştar. Însă oricât de mic ar fi începutul, el trebuie în primul rând să existe. De aceea, nu vă fie teamă să faceţi acest pas: pocăiţi-vă sincer şi credeţi evanghelia! Fiţi siguri pe mântuirea voastră! Dacă faceţi pasul acesta, împărăţia lui Dumnezeu va coborî în inima voastră şi va începe să crească.

De asemenea pentru cei născuţi din nou, Domnul are şi nouă să ne spună ceva. Vedem că pentru a ajunge la maturitate, sămânţa trebuie să crească. La fel ca şi în pilda celor patru ogoare, sămânţa reprezintă cuvântul Domnului. Deci, cuvântul Domnului trebuie să crească în inima noastră. Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să crească în inima noastră. Şi pentru a creşte îi trebuie loc, de aceea noi trebuie să facem loc cuvântului în viaţa noastră. Vine vacanţa în curând. Se termină studiul Bibliei. Ce vei face? Te vei întoarce înapoi de la cuvânt, la viaţa veche fără Dumnezeu? Vei merge la mare şi vei uita de Domnul acolo? Sau îţi vei aduce aminte de cele ce Domnul te-a învăţat şi vei permite cuvântului să crească în tine aşa ca bobul de muştar? Dragii mei, nu pierdeţi dorinţa! Nu-L uitaţi pe Domnul! Iubiţi părtăşia cu El! Rămâneţi-i credincioşi, căci El vă rămâne credincios! Amin!

Ce mai putem învăţa din acest text este să nu subestimăm lucrarea Domnului. Iudeii din vremea lui Isus puteau să creadă că lucrarea Lui este mică. Isus a făcut doar 12 ucenici şi nu a părăsit niciodată Israelul, deci lucrarea Lui putea părea nesemnificativă. Astăzi noi ştim că lucrarea Mântuitorului este o lucrare însemnată pentru că oameni din toate popoarele s-au întors la Domnul. Ceea ce trebuie să învăţăm noi de aici este că sămânţa cuvântului are un mare potenţial. Ea poate să crească mare ca un copac de muştar. Iniţial ea este mică, dar ascunde un potenţial mare ce trebuie valorificat. Dragii mei, aşa este cuvântul Domnului în inima noastră. El are potenţial, are putere. De aceea, să nu vă îndoiţi de lucrarea Domnului în inima voastră. Studiul Bibliei sau participarea la slujba de duminică nu este pierdere de timp. Este de departe cea mai scumpă şi cea mai folositoare activitate din timpul săptămânii şi deci trebuie preţuită. Chiar dacă rezultatele vieţii voastre de credinţă nu sunt spectaculoase şi adunarea nu creşte atât de repede precum am vrea, lucrarea noastră are valoare veşnică şi poate să crească dincolo de imaginaţia noastră. Mă rog ca Domnul să ne ajute să preţuim la adevărata valoare cuvântul pe care îl primim de la Domnul. Amin!

Eu personal, am înţeles că Domnul Isus are mereu de lucrat în inima mea. Chiar dacă nu mai sunt chiar la început, totuşi împărăţia Domnului trebuie să crească şi în inima mea. Şi eu sunt slab, păcătuiesc şi mă îngrijorez, de aceea trebuie să cresc în credinţă şi să am încredere în puterea lui Dumnezeu de a cuceri inimile studenţilor şi de a planta împărăţia lui Dumnezeu. De asemenea, dorinţa mea este să-L cunosc mai bine pe Domnul vara aceasta şi să citesc o dată tot Noul Testament. Dragii mei, trebuie să avem o relaţie sinceră cu Domnul aşa cum au avut ucenicii. Numai atunci, aşa cum spune Marcu 4:11, putem cunoaşte taina împărăţiei lui Dumnezeu. Fie ca Domnul să ne dea urechi de auzit şi dorinţă sinceră pentru evanghelie.

Amin!