ISUS ESTE DOMN PESTE TOATE

Text: Marcu 2:23-3:6 „S-a întâmplat că, într-o zi de sabat, El trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui, când mergeau, au început să smulgă spice. Fariseii I-au zis: «Vezi? De ce fac ei ce nu este îngăduit în ziua sabatului?» Şi El le-a răspuns: «Oare n-aţi citit niciodată ce a făcut David, când a fost în nevoie şi a flămânzit, el şi cei care erau împreună cu el? Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele marelui preot Abiatar, şi a mâncat pâinile pentru punerea înainte, pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoţii, şi cum a dat din ele chiar şi celor care erau cu el?» Şi le-a zis: «Sabatul a fost făcut pentru om, nu omul pentru sabat; aşa că Fiul Omului este Domn şi al sabatului.» Şi El a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mâna uscată. Şi ei Îl pândeau, să vadă dacă-l va vindeca în ziua sabatului, ca să-L poată învinui. Şi El a zis omului care avea mâna uscată: «Scoală-te acolo, înaintea tuturor!» Apoi le-a zis: «Este îngăduit în sabat să faci bine sau să faci rău, să scapi viaţa cuiva sau s-o pierzi?» Dar ei tăceau. Atunci, rotindu-Şi privirile cu mânie peste ei şi adânc mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: «Întinde-ţi mâna!» El a întins-o şi mâna s-a făcut sănătoasă. Şi ieşind, fariseii s-au sfătuit îndată cu irodienii cum ar putea să-L omoare.”

Textul de astăzi Îl prezintă pe Domnul nostru Isus Hristos în două ipostaze deosebite. În primul fragment, 2:23-28, Isus se proclamă Domn al Sabatului. În al doilea fragment, 3:1-6, Isus ne învaţă că omul poate să facă bine şi să salveze viaţa în timpul Sabatului. Ambele texte subliniază domnia şi autoritatea supremă a Mântuitorului asupra vieţii omului şi asupra poruncilor divine care au fost date omului.

Fiecare creştin trebuie să ştie că Domnul Isus Hristos este Învăţătorul desăvârşit al Bibliei. El este Mesia cel promis, care împlineşte şi explică lucrurile scrise despre El în Scriptură. Canonul iudaic al Vechiului Testament cuprinde 39 de cărţi scrise până în secolul V î.H. şi se împarte în mai multe grupuri de cărţi dintre care cele mai importante sunt Legea (sau Tora) şi Prorocii (sau Cărţile Profetice). Fariseii şi cărturarii din timpul lui Isus respectau poruncile cuprinse în aceste cărţi literă cu literă, dar în mod formal. Domnul Isus ne învaţă să ne ferim de legalism religios şi să facem lucrurile care sunt plăcute Domnului.

Cu toţii ştim că Sabatul este ziua de odihnă instituită de Dumnezeu şi consacrată Lui. Porunca a patra spune: „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.” (Exodul 20:8-10) În versetul 23 din textul de azi, vedem că Isus trecea cu ucenicii printr-un lan de grâu, iar aceştia au început să smulgă spice în drumul lor. Fariseii care încercau să-L prindă pe Isus şi să-L condamne, i-au acuzat pe ucenici că încalcă Sabatul. Legea permitea culesul spicelor cu mâna, deci nu era vorba de furt, însă interzicea munca de recoltare. În ziua Sabatului nu era îngăduită munca, deci nici munca de recoltare. Ca răspuns la întrebarea fariseilor, Isus răspunde cu o contraîntrebare. Domnul Isus le reaminteşte fariseilor istoria împăratului David care a mâncat pâinea destinată numai preoţilor. În acest fel El arată că se bazează pe Sfintele Scripturi şi că este mai presus de David. Putem învăţa de aici interpretarea autoritară a Legii de către Mântuitorul: este permisă în timpul Sabatului smulgerea spicelor când omului îi este foame. Este permis să lucrezi duminica şi este permis de asemenea să îţi ajuţi aproapele. Domnul Mângâierii ne-a adus libertate şi ne-a învăţat adevărata semnificaţie a Legii. Dragii mei fraţi în Hristos, apostolul Pavel a spus că dragostea este împlinirea legii, deci să ştiţi că tot ceea ce e făcut din dragoste pentru Domnul şi pentru aproape este permis. Şi este permis pentru că este voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvârşită. Amin!

În versetele 1 şi 2 din Marcu cap. 3 vedem că fariseii Îl pândeau iarăşi pe Isus să vadă ce va face de Sabat. Domnul Isus intră în sinagogă şi vede un om cu mâna uscată. Pasajul paralel din Luca spune că era vorba despre mâna dreaptă. Vă daţi seama că omul acesta nu putea face mare lucru cu doar o mână: nu putea da mâna cu alţii, nu putea lucra eficient, nu putea conduce maşina şi nu putea cânta la pian ca Raisa. Când l-a văzut Isus, I s-a făcut milă de el şi a vrut să-l vindece. Fariseii văzându-l pe bolnav, au zis că au o bună ocazie pentru a-L prinde pe Isus. În loc să se bucure că Isus era acolo şi că poate să-L vindece pe acel om, ei s-au gândit cum să facă să-L învinuiască. Fariseii respectau formal Legea şi uitaseră poruncile de bază cum ar fi dragostea, mila şi facerea de bine. Ei urmăreau doar aspectul exterior al poruncilor şi erau mândri şi invidioşi pe Isus. A ajuta oamenii care au nevoie de ajutor este un lucru bun. A vindeca un om cu mâna paralizată este un lucru bun. Studiul Bibliei este un lucru bun. Domnul Isus vrea să facă lucruri bune în viaţa noastră, dar tot timpul e ceva care deranjează. În versetul 4 Domnul Isus întreabă „Este îngăduit în sabat să faci bine sau să faci rău, să scapi viaţa cuiva sau s-o pierzi?” Fariseii tăceau. Răspunsul este clar. Dumnezeu vrea să facem binele, vrea să scăpăm viaţa şi nu să stăm indiferenţi. Dumnezeu e un Dumnezeu al acţiunii, care se implică şi nu un Dumnezeu depărtat şi rece. De aceea ca fiinţe după chipul Său şi noi trebuie să procedăm ca El. Domnul doreşte ca toţi oamenii să-L cunoască. Versetul 5 spune că Isus era adânc mâhnit de împietrirea inimii fariseilor. Aceştia nu i-au permis lui Isus să-i corecteze. N-au permis ca în timpul slujbei religioase din sinagogă să existe acces la inima lor. De aceea trebuie să ne întrebăm şi noi dacă avem o inimă deschisă la slujba de duminică? Dacă permitem intervenţia lui Dumnezeu în vieţile noastre? Dacă-i ajutăm pe oameni să aibă o inimă deschisă spre Dumnezeu? Dacă da, atunci într-adevăr sfinţim sabatul şi-L cinstim pe Dumnezeu. Dacă nu, atunci Isus ne arată calea: să ne orientăm după voia lui Dumnezeu prin Biblie.

Domnul nostru Isus Hristos este plin de dragoste şi milă. El îi primeşte pe toţi oamenii. Sabatul trebuie să fie o sărbătoare duhovnicească care să-L sfinţească pe Dumnezeu cu lucruri practice plăcute Lui. Domnul spune că „sabatul a fost făcut pentru om şi nu omul pentru sabat”. Aceasta înseamnă că legea există de dragul omului, fiind un dar al îndurării lui Dumnezeu pentru a-l ajuta pe om. Omul nu a fost făcut în nici un caz pentru a asigura existenţa legii. De asemenea, Domnul a zis omului bolnav: „întinde-ţi mâna” făcând o minune de necontestat în viaţa acestuia. Omul a ascultat şi a acceptat. Oare noi ascultăm? Acceptăm? Isus nu este numai Mântuitor. El este şi Domn, El este şi Suveran. Domn peste toate, Suveran peste toţi. Isus, Fiul Omului este Domn şi al sabatului. Domn şi al Bibliei, Domn şi al poruncilor legii. De aceea, dacă vreţi să citiţi Biblia, vă recomand să începeţi cu Noul Testament pentru că în Isus Hristos sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale cunoaşterii.

Eu personal L-am cunoscut pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor cam acum doi ani. De atunci nu pot să spun că am sfinţit cu viaţa mea fiecare zi de duminică, nici că am avut întotdeauna o inimă deschisă la cuvântul Domnului. Dar cu fiecare zi ce trece mă rog Domnului să-mi dea o inimă nouă, smerită, ascultătoare şi cumpătată. Să-I mulţumim deci Domnului Isus pentru tot ceea ce este şi face pentru noi!

Amin!