Odinioara eram robi, dar acum suntem fii

ODINIOARĂ ERAM ROBI, DAR ACUM SUNTEM FII

Textul : Galateni 4:1-7

V. Cheie: Galateni 4:7 "Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor prin Dumnezeu."

În cap. 3, Pavel accentuează două lucruri foarte importante: primul, Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii; al doilea, binecuvântarea prin credinţa în Hristos Isus. Pe când eram sub lege eram robii păcatului şi copiii mâniei, dar Domnul Isus a suferit pe cruce ca să ne răscumpere din blestemul legii. Cine suntem noi? Prin venirea lui Isus pe pământ şi prin intrarea Duhului Sfânt în inimile noastre, ce privilegiu avem? În textul de azi, Pavel arată faptul că odinioară eram robi, dar acum suntem fii ai lui Dumnezeu. Tu eşti copilul scump al lui Dumnezeu, răscumpărat prin sângele lui Isus Hristos. Astfel eşti şi moştenitor şi prinţ al împăraţiei cereşti. Acum avem speranţă în loc de disperare, avem lumină în loc de întuneric şi viaţă în loc de moarte. Dragii mei! Suntem răscumpăraţi şi mântuiţi prin harul Domnului Isus Hristos şi prin credinţa în El. Să nu primim în zadar harul Domnului Isus. Care este privilegiul creştinilor? Primul este că devenim copii ai lui Dumnezeu. Prin credinţă în Isus vom ajunge în cer; avem pacea Domnului Isus în această lume, pentru că Hristos a biruit lumea; suntem bucuroşi pentru că avem mântuire. Acum suntem fii ai lui Dumnezeu. Noi Îl putem chema pe Creator ca Ava, Tată. Ce mare binecuvântare şi privilegiu! Prin acest text să învăţăm să ne purtăm într-un chip vrednic de copii ai lui Dumnezeu.

În vechime, chiar dacă un copil devenea stăpân, totuşi nu putea folosi averea lui. La vârsta de 12 ani evreii, la 18 ani grecii sau la 25 de ani romanii aveau dreptul să folosească moştenirea sau averea părinţilor. V.1 spune: "cât timp moştenitorul este un copil, nu se deosebeşte cu nimic de un rob, deşi este stăpân pe toate." Înainte de a-L cunoaşte pe Isus, eram copilaşi. Cum era copilăria noastră? Pavel spune că atunci când eram copii, eram sub robia învăţăturilor începătoare ale lumii. "sub robia învăţăturilor începătoare ale lumii" se referă la lege. Romanii, înainte de a deveni maturi, deci înainte de 25 de ani, erau sub tutori sau îngrijitori. De obicei, stăpânul alegea un rob deştept ca tutor. Tutorii sau îngrijitorii făceau meditaţii cu copilul stăpânului şi aveau dreptul să-l şi bată. Dar când copilul devenea matur, robul nu mai avea putere asupra lui. Tot aşa, Dumnezeu a dat legea pentru a demasca păcatul şi pentru a-i conduce pe oameni la Hristos. Dumnezeu a intenţionat ca legea să fie un pas intermediar către îndreptăţirea omului. Dumnezeu a vrut ca legea să fie o treaptă spre libertate. Pe când eram imaturi din punct de vedere spiritual, nu cunoşteam cine este Dumnezeu şi iubeam păcatul, Dumnezeu a folosit legea. Legea se rezuma la a face sau a nu face. Dar noi făceam exact ce Dumnezeu ne poruncea să nu facem şi nu făceam ceea ce trebuia să facem. Trecutul nostru şi chipul nostru înainte de a-L cunoaşte pe Isus era sub robia legii. Înainte de a-L descoperi pe Isus, eram robii păcatului şi ai lumii. Înainte de a-L descoperi pe Isus, eram robii blestemului şi ai morţii. Cel care nu cunoaşte evanghelia harului este sub robia legii. Când Îl cunoaştem pe Isus Hristos prin evanghelia harului şi avem credinţă în El, atunci suntem liberi şi eliberaţi de sub robia legii, suntem copiii lui Dumnezeu. V. de la 1 la 3 ilustrează chipul omului aflat sub robia legii. V. 4 spune "dar când a venit împlinirea timpului." Cum am mai spus, romanii ajunşi la vârsta de 25 de ani erau consideraţi maturi şi ieşeau de sub autoritatea tutorului. Deveneau liberi să ia decizii personale. De asemenea, puteau folosi averea tatălui, dacă o moşteneau. Tot aşa şi noi, când a venit împlinirea timpului, când a venit evanghelia, suntem liberi de sub robia legii prin evanghelia lui Isus. Putem moşteni împărăţia lui Dumnezeu şi putem fi copiii lui Dumnezeu. De ce perioada venirii lui Hristos este numită "împlinirea timpului."? În perioada respectivă, limba şi cultura greacă dădeau coeziune societăţii. Tot în acea vreme, Roma construia drumuri care uneau lumea. Mai mult, inimile şi minţile oamenilor erau în căutarea unei religii reale şi împlinitoare. Când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu a făcut două lucruri.

În primul rând, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său. Să vedem versetele 4 şi 5: "dar când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege, ca să răscumpere pe cei de sub lege, ca să căpătăm înfierea." "Născut din femeie" se referă la împlinirea făgăduinţei din Geneza 3:15. Dumnezeu a promis că-L va trimite pe Mesia din sămânţa femeii. Dumnezeu a promis de multe ori că-L va trimite pe Mesia. Când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu L-a trimis pe Isus în lume. Astfel a împlinit făgăduinţa Lui. Expresia "s-a născut sub lege" înseamnă că a venit pentru a împlini legea. În tot timpul vieţii Sale El S-a supus tuturor cerinţelor legii. Dar deşi El n-avea păcat a fost răstignit ca să ne răscumpere pe cei de sub lege. Prin venirea lui Isus pe pământ, ce privilegiu avem?

Unu, Isus Hristos ne-a răscumpărat. Termenul "răscumpărare" se folosea la piaţa de sclavi. "A răscumpăra" însemna a elibera un sclav după ce a fost cumpărat cu un preţ mare. Odinioară un om bogat s-a dus la piaţă să cumpere un sclav. La licitaţie, el a cumpărat un sclav cu un preţ mare. Acest sclav nu avea speranţă pentru viitor pentru că îl aştepta o muncă grea pentru toată viaţa lui. Dar stăpânul care l-a cumpărat cu un preţ mare i-a zis: "Acum eşti liber." Aceasta este răscumpărare. Plata păcatului este moartea. Isus Hristos a plătit cu un preţ mare şi ne-a eliberat din robia păcatului. Ce preţ a plătit? El a suferit pe cruce şi a vărsat sângele Lui. Isus a murit pentru tine şi în locul tău. Isaia 53:5 spune: "El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El, şi prin rănile Lui suntem vindecaţi." Prin sângele Lui, ne-a răscumpărat şi ne-a eliberat din lanţul păcatului, din robia legii.

Doi, Isus Hristos a venit pe pământ ca să căpătăm înfierea. Datorită păcatului, omul trebuie să primească pedeapsa judecăţii veşnice şi este sub blestemul legii. Isus Hristos ne-a eliberat de la condamnare şi judecata. El a suferit pentru noi şi a murit în locul nostru. El a iertat toate păcatele noastre. El ne-a răscumpărat prin sângele Lui. Mai departe, ne-a dat dreptul ca să căpătăm înfierea. Odinioară stăpânul putea vinde sau cumpăra un sclav şi-l putea chiar omorâ. Odată un sclav trebuia omorât pentru că a greşit. Dar alt stăpân l-a cumpărat cu un preţ mare, apoi l-a eliberat. Mai mult, chiar l-a înfiat. Tot aşa Hristos a iertat păcatele noastre, ne-a răscumpărat prin sângele Său şi ne-a eliberat din lanţul păcatului. Mai mult ne-a dat dreptul să fim copii ai lui Dumnezeu. Aceasta este evanghelia. Venirea lui Isus pe pământ este o veste bună, evanghelia. Isus Hristos a lăsat gloria cerească şi autoritatea Lui. Isus a luat chip de om şi a venit pe acest pământ. Cel bogat s-a făcut sărac şi cel glorios a devenit modest. El şi-a sacrificat toate ca să-i răscumpere pe cei de sub lege, ca să căpătăm înfierea. Până acum am trăit neştiind cine suntem noi. Dar când a venit Isus pe acest pământ, am descoperit cine suntem. Noi suntem lucrarea Lui, copii ai lui Dumnezeu. Noi suntem răscumpăraţi prin Isus Hristos. Să nu uităm aceste două cuvinte: răscumpărare şi înfiere.

Când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu a trimis Duhul Său. Dumnezeu Tatăl a făcut o dublă trimitere: mai întâi, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în lume; apoi, El a trimis Duhul Său în inimile noastre. În trecut noi am avut duhul robiei. Duhul robiei este duhul eşecului, duhul disperării, un duh de frică şi de păcat. Dar Dumnezeu a trimis Duhul Fiului Său în inimile noastre. În 2 Timotei 1:7 Pavel spune: "Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de minte sănătoasă." Când primim Duhul Fiului lui Dumnezeu, va coborâ în inimă pacea cerească, vom deveni puternici şi avem inima plină de dragoste. Când Pavel L-a primit pe Isus Hristos, în inima lui s-a revărsat pacea Domnului. Dintr-o temniţă romană el îi îndemna pe creştini: "Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: bucuraţi-vă!" Înainte de a-L descoperi pe Isus, el a alergat pentru înaintarea iudaismului şi era robul iudaismului şi legii arestându-i pe creştini. Dar când L-a primit pe Isus, el a devenit apostolul dragostei şi robul lui Hristos. Duhul lui Isus este duhul victoriei. Isus a murit pe cruce şi a fost îngropat, dar a treia zi a înviat. Isus a învins puterea morţii. Pavel a strigat: "Pot totul în Hristos, care mă întăreşte." Când Pavel L-a primit pe Isus şi Duhul Lui, a devenit plin de mulţumire, laudă, bucurie, speranţă şi viziune. Prin intrarea Duhului lui Isus în inimile noastre, ce privilegiu avem?

Unu, putem să-L strigăm pe Dumnezeu "Ava, Tată!" În trecut, eram robii mâniei şi eram plini de frică pentru judecata veşnică, pentru viitor, moarte etc. Dar acum am primit Duhul lui Isus, de aceea Îl strigăm pe Dumnezeu ca Ava, Tată. O studentă nu vroia să se căsătorească. M-am tot gândit de ce nu vroia. Discutând mai mult, am aflat că în copilărie a fost bătută de tatăl ei. Pe când discutam cu ea, o altă studentă a intervenit: "De ce să ne căsătorim, ca să fim slugile bărbatului?" Aceasta din urmă, când n-a împlinit nici un an, tatăl ei a divorţat şi ea a rămas cu mama. Discutând cu ele, am descoperit că taţii sunt o problemă serioasă. Taţii din lume sunt iresponsabili, le place băutura şi nu au grijă de copiii lor, dar Dumnezeu, Tatăl ceresc e plin de dragoste, iartă orice păcate şi dă o îndrumare sănătoasă şi frumoasă pentru viaţă. El ne invită: "Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, căci Eu vă voi da odihnă." În trecut, eram robii mâniei şi eram plini de frică. Când eram sub lege, eram păcătoşi, dar prin credinţa în Hristos, suntem fii ai lui Dumnezeu. Acum putem să-L strigăm pe Dumnezeu ca Ava, Tată. Dumnezeu nu mai este Judecătorul nostru, care ne condamnă şi ne întemniţează prin lege. Relaţia noastră cu Dumnezeu nu este relaţia dintre stăpân şi rob, ci dintre Tată şi fiu. Noi Îl putem striga pe Dumnezeu ca Tată. Tatăl nostru care este în ceruri este Dumnezeu Atotputernic şi Atotştiutor. El este Dumnezeu Creator. Acest Tată este plin de înţelegere, îndurare, mângâiere, dragoste şi răbdare ... Tatăl nostru care este în ceruri are responsabilitate, mai ales, ne iubeşte foarte mult. El cunoaşte bine situaţia noastră, rana inimii şi rezolvă toate problemele noastre. Chiar dacă ne împiedicăm des, El ne apucă de mâini şi ne ridică. Acest Tată e gata să ne primească aşa cum suntem. Acest Tată e gata să ne ierte păcatele. Acest Tată e gata să ne binecuvânteze. Acest Tată e gata să ne ajute şi să ne şteargă lacrimile. În Romani cap. 8 Pavel strigă victorios: "Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?" La această întrebare nu există răspuns, deoarece Dumnezeu este de partea noastră. Ce mare binecuvântre! Aleluia! În orice caz şi în orice clipă, Dumnezeu este Tatăl tău şi de partea ta. Dumnezeu ne va da victoria finală. El este cu noi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. El este Păstorul şi Tatăl nostru, nu vom duce lipsă de nimic. Prin credinţa în Hristos şi prin Duhul Lui am devenit din copiii mâniei, copiii scumpi ai lui Dumnezeu şi din robi, moştenitori iubiţi. Robul e sărac, fără avere, dar fiul e bogat şi moştenitor. Robul nu are libertate, dar fiul da. Robul e sub stăpânul său, dar fiul e sub dragostea tatălui său. Robul nu-şi poate chema stăpânul ca tată, dar fiul poate. Ce mare binecuvântare! Dumnezeu a trimis Duhul lui Isus în inimile noastre ca să fim copii ai Lui.

Prin intrarea Duhului lui Isus în inimile noastre, ce privilegiu mai avem?

Doi, putem fi moştenitori prin Dumnezeu. Noi suntem răscumpăraţi de Isus Hristos. Noi suntem copii ai lui Dumnezeu. Noi suntem moştenitorii împăraţiei lui Dumnezeu. De fapt, suntem oameni obişnuiţi pe acest pământ, dar suntem moştenitori ai lui Dumnezeu. Ce înseamnă a fi moştenitor? Ce este al lui Dumnezeu este şi al tău. Tatăl nostru, Dumnezeu, a pregătit toate în cer şi promite: "Tu eşti copilul Meu şi moştenitorul Meu." Prin credinţa în Isus, toate lucrurile din cer vor fi ale noastre. Noi suntem prinţi şi prinţese în familia lui Dumnezeu. Mai ales, datorită păcatului, am pierdut chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, dar prin credinţa în Isus Dumnezeu restabileşte înfăţişarea noastră cerească. Mai departe, moştenim şi misiunea. Înainte de a se înălţa la cer Isus ne-a lăsat porunca misiunii mondiale: "Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate popoarele, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt." Dragii mei! Să ne gândim la acest privilegiu: prin venirea lui Isus, suntem răscumpăraţi şi am primit un duh de înfiere; prin intrarea Duhului lui Isus în inimile noastre, noi Îl putem chema pe Dumnezeu ca Ava, Tată şi suntem moştenitori. În această lume, noi suntem oameni simpli, dar să avem identitate de copii şi moştenitori ai lui Dumnezeu. Să ne purtăm într-un chip vrednic de copii ai lui Dumnezeu. Domnul Isus ne-a dat dreptul să fim copii ai lui Dumnezeu prin credinţă, prin Dumnezeu. Odinioară eram robi, dar acum suntem fii ai lui Dumnezeu. Acum sutem moştenitorii împăraţiei cereşti. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să ne purtăm ca nişte copii ai luminii.

Amin!